Linei Pascal


Deschide corabia de frunze a pădurii
zornăie aerul păsărilor sparge oglinda dimineții
taurul luminii cu coarnele buclate în fântâni.
Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupțial
această glastră a arborelui genealogic
presărați peste el mălaiul canarilor
rupeți pâinea în două a vulturului
din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea
și pune între neant și viața din toate zilele
apostrofa pliscului său
în plicuri scrisorile sunt mâini cu cari ne căutăm reciproc
o stea filantă hymenul în traiectoria sângelui
întârzie trimisă epistola păsărilor.
Pat nupțial crizantema nopților de fosfor
în zâmbetul tău a plâns un bébé poetul
un bébé sanguin atletul 1½ kgr. Lindberg
dintr-o infimă dizenterie putea muri Attila
Guillaume II ș.a.m.d.
Umblă prin sânge acum închis ca în turn
te apleci sub inimă ca sub abat-jour
picătură de mercur a surâsului
filigrana laptelui în ugere
filigrana sufletului în surâs
urcă polița vârstei
și sparge borcanul astrelor copil nemernic
tu care ești legat cu unda lactee a sânului
cu unda fără refuz a ochiului
o plapumă fără alunecări e pleoapa mamei
Rupeți din leagăne capetele copiilor precoci
ca margherite pentru butoniera veacului fără precedent
mâine vor veșteji în paharul cu apă al uitării
corăbiile plecate spre Indii