m-am săturat de lungile călătorii în sahara
pentru două căldări de nisip
ce niciodată n-au umplut fereastra casei mele

se apropie sezonul musonic

ochii mei sunt plantați cu boabe de orez
furate din pilaful rece pe care mama
mi-l punea pe masă lângă cana cu ceai negru
decolorat cu o feliuță de lămâie
crescută în sufletul meu stins în vulturul din scrumieră

nu știu câtă ploaie din marea moartă
trebuie să-mi inunde călcâiele
ca padurile să-mi umple corpul
poate așa maimuțele s-ar da jos din cap
și tarzan n-o să-mi mai urle-n ureche
cântecul ce-mi aduce aminte de moarte câinelei meu

în sezonul musonic soarele e îngropat în așchii de noapte
sub unghia degetului mare
ce s-a mutat cu traiul pe frunte