poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-08 | |
cade peste pagini ca o balenă spitalul
în care mulți au alunecat femeie să culegi de pe drumurile negre caii și lacurile cu poeți să le ducem doctorilor să le dea bolnavilor dimineața la amiază și seara când luna tremurând iese la marginea orașului sătulă ca o pasăre de curte. îmi vizitasem nu de mult steaua mea din asfalt neagră ca o malignă pe mațele pământului și te-am văzut descântată de apele tulburi ale cerului înghițit de furtuni și am cernut picăturile să-ți potrivească zâmbetul gol pe tavanul fără lustre și am chemat pe urmă bolnavii cu crengi de crin să îți sărute nefericitul suflet. de atunci scriu cu un sâmbure de prună rugăciunile și psalmii liniilor din palme pe zidurile ospiciului și aștept cu nerăbdare doctorul să îmi aducă din vânat imnul ascuns în zăpezile care acoperă lucrurile nesfârșite cu aripi. nimeni nu pleacă fără să-și ia rămas bun de la ceva de la un om de la un obiect care-a umplut patul cu vise de la o haină care a ascuns venele și pasiunile ca într-un triunghi al lebedelor nimeni nu plecă din spitalul acesta decât dacă și-a trăit toată doctoria decât dacă a iubit asistentele cu pastile roz pastile albastre pastile negre nimeni nu plecă decât dacă și-a luat rămas bun de la patul cu șuruburile pline de povești și saltele moi grămezi de fân uscat 27 dec 2009, Vrancea, Străoane
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate