Poveste

Mi-a spus bunica o poveste
Așa cum spune pe-nserat,
Povestea celor patru fete
Si-a marelui An-Impărat.

Cum au rămas fără de mamă,
Fără soție..tatăl lor,
Sperând mereu,de bună seamă,
S-aline timpul acest dor.

Crescura toate,flori și zâmbet,
Frumoase,mândre,niște zâne,
Ca patru sferturi dintr-un suflet,
Cu zile rele,zile bune…

Ei,sunt prințesa albă.Iarna.
Aduc ghețuș și frig și ger,
Aduc copiilor zăpada,
Dar și Crăciunul Sfânt din cer.

Mi-s dragi poveștile la foc,
Cu pâine coaptă și ceai cald,
Când cern omătul ca-ntr-un joc
Și-mbrac pământul tot în alb..

Eu,Primăvara,vă zâmbesc!
Cu ghiocei și toporași,
Sparg gheața groasă și răzbesc,
Cântând cu glas de îngeraș.

Vă înfloresc gradinile,
Scot iarba verde din pământ,
Mă-nalț spre cer cu rândunele,
Natura s-o trezesc…zburând…





Eu,Vara mă numesc…și pot
Saduc zile mai lungi,cu soare,
Maci înfloriți și mult grâu copt,
Păduri cu susur de izvoare.

Vă pregătesc marea de baie
Si munții verzi de drumeții.
Când e prea cald,v-aduc răcoare
Si ploaie-n serile târzii.

Cercei…îmi pun cireșe,..mii,
Mijlocul..mi-l încing cu flori,
În păr… am râuri străvezii
Ce-mi curg în stele albe-n zori.

Eu..vin la voi cu coșul plin,
Sunt Toamna,cea îmbelșugată,
V-aduc legume,fructe,vin,
Deși..sunt cea mai mică fată!

Cu toate astea,mai mereu,
Din ochii voștri lacrimi curg
Și simt că sufletul vi-i greu
Când frunze cad și păsări fug…

Și noi și tata vă iubim,
Cu gânduri bune-n ploi de zâmbet
Și viaț-am vrea să v-o sfințim
Cu pulbere de rai prin suflet.

Povestea…n-are un sfârșit,
Dar fiecare-l poate scrie!
Așa cum..poate,l-a simțit,
Sau…cum de la bunica-l știe!