Ea nu-i nici vultur, nici castor, nici câinele mării,
ea nu-i nici bâtlan, nici uliu, nici coțofană,
nici inorog,
nici nevăstuică,
nici căprioară de Arabia;
ea nu-i nici dropie, nici cămilă cu două picioare,
nici struț cu aripi și pene,
nici porumbel și nici cățelul pământului;
ea se mișcă anevoie printre munți mișcători,
prin câmpii nestatornice ca niște planuri și fiind
o idee doar
de pasăre cămilită și de cămilă păsărită în același timp,

vântul deșertului n-o poate sălta
de-un cot de la pământ.
Ea-i pasăre de apă și pește de aer totodată, prinzându-se
în năvoade ca scrumbiile albastre.

Ei i se pot atribui
cap de hârtie și creieri de aramă,
și coarne, spre a putea fi mai ușor prinsă în plasă.
Ea-i oarecum ignorantă
când e vorba de categoriile loghicești,
ea-i alcătuită din pene și copite
și mai ales din aripi sfrijite și nu figurează
în nici un bestiar, de la egipteni încoace.
Ea râde și nu râde,
dar de zburat sigur nu zboară, astfel încât
ar fi impropriu să-i zicem ptinon, sau holf, sau tair.
Și totuși:
“Orice dihanie cu două picioare, cu pene și ouătoare
este pasăre.
Struțocămila este cu două picioare, cu pene și ouătoare.
Struțocămila este un soi de pasăre, deci.
Pasăre este Struțocămila,
pasăre este,
pasăre este Struțocămila, dihania aceasta,
Struțocămila este pasăre.


Pasărea aceasta și dihania aceasta este Struțocămilă.

Pasarea se ouăo uăle sunt ale păsării.
Struțul se ouă, ouă are struțul.
Pasăre este, deci, struțul.

Pasărea are pene.
Struțocămila are pene
Iată, deci, că Struțocămila este pasăre.”

Ea nu-i si nu-i si nu-i nici nevăstuică, nici bâtlan,
nici dropie, nici struț, nici cămilă,
ea fiind o idee doar de pasăre cămilită,
o idee de cămilă păsărită,
de trestie pe malul mării cu o sută de vârfuri,
întunecând soarele și partea trupului cea roditoare.