Între nori, o gură mică
Ce-i deschisă doar un pic,
Lasă-n noapte să se vadă
Luna, coaptă ca un spic.

Dinspre stânga înspre dreapta
Câte-un fir de nor răzleț,
Îi ascunde lunii fața,
Lăsând orb un biet drumeț.

Spune-o dulce rugăciune,
El, drumețu-n sinea lui:
"Doamne, fă cum e mai bine,
Schimbă locul norului!"

Domnul, ascultându-i ruga,
Norii-n grabă îi mustra,
Iară ei-își lărgiră gura
Fără a se întrista.

Luna plină-n miezul nopții
Luminează ca un far...
Doar în spatele cetății
Arde-n van... un felinar.

Cei ce singuri sunt ca mine,
Când, ei luna o-ntâlnesc,
Pot durerea să-și aline,
Însoțind-o-n dans ceresc.