Înainte de a muri,
mama mi-a cerut o oglindă
să se privească
în ea toată viața
și toată moartea,
dincolo de amintiri,
de rău
și de bine,
în țara din azur
unde veșnice lumini strălucesc
peste munții liniștii
și unde ciute cu ochi melancolici,
privind adânc în fântânile somnului,
numără zile și nopți fără șir...

Lumina pe care ai lăsat-o în urmă
pe pământ, mamă,
îmi arată și azi drumul spre adevăr,
dar adevărul
nu este iubit...

Ninge încet pe pământ
și zăpada acoperă cu albul ei
toată tristețea lumii.