poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-27 | |
era sâmbătă seară și poeții bezna o așteptau
să-i pipăie sînii. eu nu vorbeam și nici nu credeam că cineva îmi va sparge liniștea. ea a înaintat să mă privească și m-a întrebat ce sunt. un nume pe care nu-l știi să fi înnotat cu peștii în scorbura mării măcar o zi cerul îi atârna de chip ca un clopot nepăsător de rece când ne-am plimbat a doua zi prin bezna albă pe străzile cailor din Ipotești. în inima mea foșnea sângele și realitatea mi se părea multiplă. am luat-o de btaț și i-am șoptit cât timp mai pot avea, ce spaimă pot să duc în nemărginita moarte care ne desparte. atuncii am văzut-o cu toată carnea ei atunci am sărutat beznei sânii și am făcut dragoste cum fac zeii sub duș eu tac și nu îți spun ce lung mi-a fost drumul înaopoi autobuzul ducea pe roți o tristețe fără pluton era târziu când singur am coborât înmpotriva dorinței era târziu când mi-am dat seama că tencuiala din poeme nu se potrivește cu cerul. era târziu când telefonul îmi suna ca un animal rătăcit în buzunar aici și acum aici și în beznă aici și între tine sunt eu cel care ca o durere te ține de mână și îți mușcă fesele și buzele și pomeul pe care l-ai semnat cu aripile păsării fenix cu ochii ridicați în tavan cu degetele înfipte în mine ca într-o picătură de apă, atunci când ai plecat jupuită de furia altui chip
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate