Genele tale dese și negre
Ascund două smaralde,
Stele vii, strălucitoare.
Gura, o zmeură dulce,
Arată calea ce duce
La roza inimii înflorită.
Pielea mătăsoasă a trupului tău,
Dornic de tandrețe și iubire,
Mă cheamă...

Te privesc ca pe-o făptură magică,
În ochii tăi, râd merii în floare,
Trupul tău însetat
Mă cheamă să-l răcoresc
Cu roua primăvăratic-a iubirii
Și a izvorului meu nesecat.

Mă simt ca la-nceputul Lumii,
Tăcut mi-e sufletul și înseninat,
Iar inima mi-i fără de păcat,
Respir, precum respiră livezile
Un Cer cu proaspete miresme încărcat.