poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-26 | | I. Materia învierii dintr-o vie tăiată poate atinge cu mir sfințind circuitul seva brațele capetele vegetației altor organisme rupte-n grindini. Rănile-s alături pansate după ce le-a fost rău ciuruită și frunza de vânturi viclene ce zbârnâie-n tije. Curgi jos ! Milos… Tivule de seruri – Sire al vieții! Reverticalizează din perfuzii șiroaie de jertfe ! Pe frunzele viței viii îți lasă-n artere stropii cu apă vie ce-n vin se preface pentru deschis ochii! Deschide poarta unui spital din natură cu tari butași neudați! Corzilor scurtate primăvara le scoate sub anestezic total urlete de parcă ar tăia-n cărnuri vii. II. Trunchiuri de lemn noaptea-s albe fără oxigen. Ies roșii-n zori și-n aer sunt vii rănile foarfecelor de la caloriile soarelui. Paturile de campanie au rețele de fier saltele și perne lipsă. Alteori rupte de chin așteaptă schimbul viilor trupuri ca s-adoarmă. Culoare gri cimentuite ori bătute în gresii vechi faianțe sparte la pași la căderi la nașteri sprijiniri sau ridicări păstrează mirosurile sudorilor reci ale luptei date în vii și-ale morții surori, asistentă a sorții. Lupta-i mereu vie în spitalele roșii unde fac zilnic recensăminte viii ca s-alunge pe-un cobe străin. Acest rău cobe numit Sora nopții va să vie să-nchidă ferestrele ochii cercevelele porii și-n canaturi membrele. Cobele-i pune la colț pe clienții fricoși și își alege din ochi naivii să semneze cecuri în alb chiar cu o zi înaintea operației ce le va măcelări ultima speranță. Cine n-o vede-n vie pe vameșa filoxeră se ferește bine de ea! Se concentrează țipă se roagă de ceasul morții, cel hotărât în bolta viei ca numai Domnul Grădinar să-l repornească. C-așa-i vine bolnavului de-odată s-o scuipe-n ochi zicându-i să-l dezmierde la o altă vizită spre noaptea afundă a culegerii viei într-un târziu. Nicidecum acum, pentru că n-o să-i vină ideea să-i vadă deschis halatul de măcelar Întors pe dos halatul are căptușeala îngerește matlasată drept față promițătoare… Viața intră dimineața cu același halat de soră tot întors dar închis la nasturii rotiți ca ulii după tura de noapte a relei sale colege ce-a agățat deja pentru tranșare câteva coase la chirurgie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate