plecau flăcăi la oaste
voiosi nevoie mare
cu vitejia-n piepturi
de strajă la hotare
în urma lor codane
își flutură năframa
iar clopotul din turlă
își scutură arama
trei ani de silnicie
târându-se prin haturi
aspriți de greaua trudă
în cătănești olaturi
doar rar la câte-o lună
trimit acasă carte
să-și bucure bătrânii
că-s vii, deși departe
și-i mint că le e bine
și sumețiți feciorii
le cer curați să-i ție
mândruței obrăjorii
să nu se dea bătută
sau vai să se-ntărâte
prin sat cu cine știe
sau chiar să se mărite
că-s duși doi ani cu leatul
s-aștepte le îndeamnă
și împăcați cu Domnul
s-or cununa la toamnă
despovărați de grijă
revin cu noi năframe
spre împlinirea nunții
se cern din cer arame

din ciclul ”Arama”