De-ai ști cât mă-mpresoară gânduri
Și nu-mi dau pace ca să dorm,
Ai spune celor șapte vânturi:
Ca unul, suflați toate-n unison!

De-ai ști în dragostea ta mare
Poruncă vântului să-i dai:
În grabă să-ți găsești cărare,
Departe, fugi prin noapte, să nu stai!...

Și-o vorbă dulce pentru mine
Tu nu uita în păr să-i pui,
Chiar peste crestele alpine
Mi-o va aduce,-i datoria lui!

Va șuiera în miez de noapte,
Va bate la fereastra mea,
Chiar dacă-mi va vorbi în șoapte,
Îndată-i voi deschide, draga mea.

Îl voi pofti la mine: Intră!
Și-n miez de noapte-am să ascult
Dulceața tandrelor cuvinte
Ce le-ai trimis spre mine-n păr de vânt.