Ma apara de ploi fara-ncetare
Cu umbra ta de taina ginditoare,
Mai sterge-mi inca zimbetul amar
Cu glasul tau curat si clar
Si potoleste-mi sufletul de para,
Cind iar o zi din ceruri mai coboara
De-i plin de rosu un amurg tirziu
Ma apara cit sint, ca sa mai fiu.
Asculta, tacerea vorbeste intr-una
Ploaia ne cheama, ne striga si luna
Furisat un gind prin pace patrunde
La usa inimii-ti bate, raspunde-i!
Caci el iti spune pe soptite:
Ma apara cu umbra ta, iubite.