poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-11 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile
Prin văzduh, iar vântul mi-i trup. Am privit la Doamna Vieții, Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele. Verde și cenușiu îi e straiul Dus de vânt. Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile Prin văzduh, iar vântul mi-i trup. Manus animam pinxit, Condeiul meu în mână-l am Să scriu cuvântul nimerit... Iar glasu-mi nalțe cuvântul neprihanei! Cine are gură să se-adape, Din doina Lotusului de la Kumi? Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile Prin văzduh, iar vântul mi-i trup. Sunt flacără ce se nalță la soare, Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele. Luna-mi ninge pe frunte Zefirul - pe buze. Luna-i un uriaș mărgăritar pe ape de safir, Degetelor mele, reci apele curgătoare. Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile Prin văzduh, iar vântul mi-i trup. (traducere de Ion Caraion)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate