Din nou în mine cântă o vioară,
Ea cântă trist și pentru a câta oară.
În mine vioara cântă ca în vis
Și în suflet mi se zbate marea.
Lovește cu putere în țărmul trist
Pe care trece agale doar uitarea.
Și zîmbetul tău iubito e amar,
În pădurea ochilor tăi a venit toamna.
E ușor, e ușor zborul pescărușului
Peste aceste țărmuri pustii.
E ușor, liniștit zborul pescărușului
Dar cît e de trist țipătul lui.
Pe buze se aprinde un zîmbet fugar.
Se aprinde o clipă, se aprinde în zadar?
Nu... pentru că tristă e mai frumoasă marea
Și de durere cântă fermecător vioara.