Intr-o zi, a fost să fie,
S-asiste la o liturghie,
Doi inși nedespărțiți
Din Scoția proveniți.

Mai către sfârșitul zilei,
Când apăru cutia milei,
Din ei, unul mai zbanghiu
A propus un mic pariu.

Când cutia îi va ajunge,
Dintre ei o să câștige,
Cel care o să depună
Cea mai mititică sumă.

Intr-o atmosferă calmă,
Ei s-au înțeles, o palmă
Pierzătorul să primească,
Fără măcar să crâcnească.

Când la cutie au ajuns,
Bill, un nasture și-a smuls,
Spunând apoi cu un oftat,
Că e nespus de scăpătat,

Și că, o spune cu durere,
Dar el atât poate să ofere.
Roti ochii apoi, triumfător,
Crezându-se câștigător.

Prietenul Dick zise, spăsit:
Eu sunt cu mult mai urgisit,
Îmi crapă obrazul de rușine,
Dar Bill a dat și pentru mine.

Când cutia s-a mai depărtat,
În urmă biserica a răsunat
De o palmă trasă foarte tare.
Dick, n-a mai avut răbdare.
Iași 12 decembrie 2007