- dincolo de elegia îngenunchiată -

Doamne, ce vremuri numai bune de provocare,
psihocălătorie sub lună și soare fiecare pe fiecare provoacă la bătălie, la iubit, la joacă,
de la vrăjitorie la științe convergente în fantasmagorie.
sunt miliardara preafericită în emoții câștigate gratis, am crezut în paradis pornind de la zero.
glia mea-i un eden furat de la nero nebunul unul după altul s-au poleit trecind pe aici.
din călăreții pe fiori de herghelii sălbatice,
se desprind țambale cânta corbii cașcavalul mioritic,
asta da paranghelie, casc gura și îmi tace timpul,
sub ploile nebune geme plânge câmpul, mi-e frică să adorm, mie frică să stau trează, nu-s echipată eu forță de a sta de pază...

Totuși sunt oameni care pe dinlăuntrul lor ridică oameni
pe o scară din oameni până dincolo de puterea firească
acolo sus la supa cosmică să mai crească societate
iluminică să-i intremeze soldați cerești pe metereze.

Pe pământ ca în cer teze și antiteze școlastici
pentru lupta cea dreaptă...
Repurtată cu zgomot de arme,conjugată în șoaptă
lupta de lumină pe mine mă atrage
{ magnetism al eroilor poate al mamelor îndoliate)

bărbații puterii de metal contra doctoranzilor de cauciuc gonflabil casabil
ca un orgoliu lamentabil destul de dur
să suporte mari șuturi in ... și pumni împrejur
caraghioși dogmatici zeloși, trișând impecabil
cerul, glia, arta, cultura cu marea gaura în frac de dac
nemernici călăuzitori după revolta mare au întrecut măsura
din felinarul energiilor curge predicatul de turbă...
trenul meu trece prin tunele din mine aprind o lumină,
să văd după colt muntele virtuților semețe,
pe liniști cu privighetori am mai trecut o curbă,
înțelegând că moartea mea este un el, ce mă adoră constant,îmi sărută oasele, inima-mi cucerește ca un serafim, romantismul asupra reumatismului după zile de grindina și bătălia cu sabii de ger.

oratorii seculari m-au prins în capcane, evlavie
datul de-a dura prin pocăințe, cuminecătura fărâma alba
creatura fulgilor de nea om de zăpadă cu vorbe topite
sub prima scânteie de stea.

E rândul meu să urc mai sus de pleiade
să cerșesc Lumina, sfânta să curgă cascade pentru ceilalti vrednici de substanță taumaturgă.
Ori să o pasc clemență divină ori dulcele vitalul semn
{astrologic sunt oaie de lemn}
stăpânii lumii ar putea să mă mulgă
ugerul meu e stors de orice semn de iertare
de întelegere .
Călătoria mea spre univers termenologie decriptată
se petrece de mii și mii de ani
cascade de gânduri premergeri prin advers cu ochii în patru
mie teamă de mine aș putea fi un amalgam
de înger pervers
cu rămășite de prin babilon când l-am slujit pe ballaam.

Astfel că mă afund în sinele misterului meu mereu mai adânc
mai profund ca o reculegere întro bază de date
( eternitatea trăită pe nesăturate pe mereu neajunsul sacral)
ma scutur de toate resturile viscerale animale
melopee vegetală la dreapta crucilor mereu mai zâmbitoare, ofranda de floare pentru mântuitorul meu.

O, Planetă scumpă adorată- Mamă dumnezeie ești
eu sunt elegia ta îngenunchiată la picioarele tale,
să nu te mai cutremuri niciodată să nu ne prăbușești
visele mai înalte ca munții în brate și inimi astrale.