Nepăsător mă schimb pe zi ce trece
Precum viața asta ce stă să plece
Merg singur pe străzi și mereu cu alt gând
În spatele meu e doar fum alergând.

Gândurile încep să mă răpună
Ura din capul meu încet răsună
Inconștient îmi mai aprind o țigară
Am să fumez, să uit de ura rară.

Dar parcă nici așa nu mai pot să neg
Viața ce-ți sfășie sufletul întreg
Rămănând doar scrum ce de vânt e bătut
Alungându-l în iad, de atunci tăcut.

Am să plec și nimanui nu o să-i spun
De fericire am să rămân imun
Voi lăsa din mine versul și rima
Vă doresc iubire, cu toată stima.

Acum am să vă las doar astea versuri
Fiecare cu mii de înțelesuri
Scrumul din a mea țigare a rămas
Pe drum, ai să-l găsești la fiecare pas.