poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-02 | | mă invidiază unii, că pot scrie poezie alții tac, nu spun nimica și-ncearcă și ei să scrie. unii mi-aduc acuzații că sunt prea plin de emfază iar pe alții, poezia, nici nu îi interesează. dar nu mă iubesc nici unii, așa cum o fac confrații, și ei, creatori de versuri și de lungi elucubrații. printre ei am și prieteni care mă divinizează iar stilul de-a face versuri, îndeaproape mi-l urmează. mă-ntâlnii cu un prieten, la o bere-n Cișmigiu. (berea, el. Eu am în față păhărelul cu rachiu). nu prea mă simțeam "în formă" căci eram cam deprimat de atâta alergătură, prin oraș cât am umblat iar amicul mă întreabă, după ce-a sorbit din halbă: nu te-am văzut multă vreme. cum o mai duci maestre, dragă? am simțit cum deprimarea, parcă iarăși mă încearcă și-i răspund: "cam rău amice. sunt cu un picior în groapă"!... am văzut cum pe-a lui față se-așternu o-nseninare și-un zâmbet trecu in goană, c-o scurtă străfulgerare. iar cu fața-aceea, pusă mereu pe șolticării, mă-ntrebă: "cu ălălat, maestre, ce faci?... scrii?... încă mai scrii"?...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate