când merg pe stradă
aud cum tastează oamenii la interfonul de la intrare
aud
trecând pe lângă pe lângă mine
pași de femeie pentru care
o atingere de mână nu mai este un fior de multă vreme

nu aud luna pe cer
nici măcar iarba ieșind din pământ
ca o flacără

doar anticii mai văd sângele
ca pe un glasvand
în spatele căruia stă sufletul

zâmbesc
îmi place să cred că le zâmbesc lor
anticilor ce stau pe pervazul lumii
picurându-le lacrimi din tălpi

când liftul mă stoarce
în fața ușii
îmi doresc măcar o dată
să am dilema
dacă să mă mai caut de cheie
sau nu