Ne amagim, ne suparam
Ne fugarim cu vorbe oarbe,
Si fara noima ne trezim
Ca ziua-i dusa, si ne doare.

Apoi din nou ne tot vaitam
Ca eu n-am vrut,... eu sint de vina,
Si tot asa ne lamentam
Ca tu n-ai vrut,... ca esti de vina.

Sintem copii fara de minte
Si gasim fleacul important,
Tot rotunjind bulgari de cearta
Din lucruri fara de habar.

Te vreau aici acum cu mine
Sa ne dam palme peste ochi,
Sa ne trezim din letargie
Si sa vedem ca sintem tonti.

Cum de putem sa fim aievea
Cum de putem sa fim barbari,
Cind ne iubim ca disperatii
Cind ne pretindem oameni mari.

Hai vino tu aici iubire
Hai vino si sa stam tacuti,
Si in tacerea noastra surda
Colinde sa iti dau s-asculti.

Si sa scapam din noi de raul
Ce tot se tine scai de noi,
Si sa ne stingem de noi dorul
Sa fim noi iarasi amindoi.