Se desteapta-n mine un instinct primar
Timpul se comprima, rupt din calendar,
Cad prin geamuri stele, luminand grotesc,
Oamenii se-nseala, fura sau iubesc.

Se aprinde iarna... intre noi vorbind,
Nu-i decat prefata unui trist colind.
Verdele nu-i verde, cantecul e trist
As fi vrut, prieteni, sa uit ca exist.

Sa-mi aduc aminte peste sapte sori,
Sa surad distrata si sa fierb licori,
Care sa destepte patimile-n noi,
sa ne-ajute iarasi sa-mpartim la doi.

Insa e doar viscol. Viscol si atat.
Si mi-e frig la umbra...cu un ras urat,
se ridica-n mine mlastini fara fund,
ce-n adanc nu nuferi, ci urgii ascund...

Eu ma pierd in mine, alta-n loc rasare,
Intrerupt e somnul, si in larg de mare
Imi plutesc corabii, panze ridicand,
Matelot la prora, gandul meu zburand...

Braila.
27.12.2009