Te-am așezat în colțul meu de suflet
Sub arc de curcubeu te-am alintat
Cu fir de vers am însăilat un cântec
Speranțe, lacrimi, vise-am depănat.

Ce-aproape ești de gândurile mele
Și cum iți simt pe tâmplă abur cald
Cu sufletul arzând de doruri grele
Mi-ai dăruit...nuanțe de smarald.

Tăceri ascunzi în tristele-ți priviri
Și-un curcubeu de vise te mângâie
Un pod de suflet printre amintiri
Între Pământ și Cer minune vie.

E-ntipărit în lacrimi de iubiri
E semnul încrustat spre veșnicie
Nu poate fi născut din amăgiri
E-a sufletului nostru măreție!

Mă ning acum steluțe de iubire
Mă ninge dor de arc de curcubeu
El a rămas simbol de fericire
Al tău, al meu și al lui Dumnezeu.

21 decembrie 2009