în încercarea mea de-a prinde universul
m-am împiedicat de-un stol de stele
ce-și duceau veacul așezate răzleț
pe bolta neagră
se asemănau cu ochi tăi
la fel de strălucitoare și reci.

apoi m-a prins de picioare luna
trăgându-mă cu razele ei
încolătăcite în jurul meu
învăluindu-mă în lumina ei rece
făcându-mi trupul slăbit
să tremure de frica descoperirii
unei lumi necunoscute
să mă oprească a-i viola domeniul
să nu pot descoperi
ceea ce nu trebuie descoperit
să nu pot atinge cu brațele mele
întunericul sau poate lumina divină
a cerului
eram plin de etuziasm
în încercarea mea de-a prinde universul
de-al atinge cu degetele de la mâini
și de-ai simți neantul rece

pulberea de stele s-a așezat pe haina-mi
de catifea neagră ca noaptea
îngreunându-mi alergarea
disperată spre cunoașterea
necunoscutului
haina mea se transfoemă
într-o perdea de lumină
iar eu în neputința mea
încercam să mă scutur
dar pe palmele mele
au apărut aceleiași sclipiri mărunte
și totodată enervate
pentru că nu puteam scăpa de ele

luceferi plini de lumină s-au luat
după mine în tropotele cailor de foc
arzându-mi spinarea încovoiată sub negura abisului
încercasem să scap aruncându-mă
în marea de nori pufoși și plini de apă
dar în van
norii nu doreau să mă primească
totul era împotriva mea
nimeni și nimic cu mine

și am amețit învârtindu-mă
pe discul poleit cu aur a lui Jupiter
ca o bilă pe masa unei rulete

această călătorie prin spațiu pe care am făcut-o
încercând să descopăr neantul cosmosului
mult prea complicat pentru mine
nu a dezlegat în nici un fel misterul
controversat a tot cea ce numim univers

obosit și îngreunat de impurități
și tras de câmpul magnetic
am căzut pe pământ
trezindu-mă cu pijamalele ude
dintr-un vis în care am pierdut