De cealaltă parte a luminii nu se mai aude nimic
tălpile mele prinse-ntr-o coajă de zăpadă
așteaptă ghilotina străzilor
ce seamănă cu rufele unui nou născut


limbă smulsă îmi e somnul
sub întunericul putrezit
agăț cu undița inversul meu
văd starea asemeni unei lipse de cer
în fotografiile zidurilor mișcate


rămîn deseori într-un salon
unde visele intervin chirurgical
liniștea ca o sprînceană rece
după un drum lung pe ninsoare
radiografia mea e un copac alb.