Copile, ninge astăzi liniștit,
Din vremuri ce tu nu le-ai apucat,
Când amintiri, în taină,-au zămislit
Acest poem, al Iernii, minunat.

Oprește-te din joacă pentru-o clipă,
C-un fulg de nea mirarea ți-o împarte,
Și, de-o să simți pe umăr o aripă,
Să știi că e un înger de departe.

Veni încet, pe ninsele poteci,
De nimenea văzut sau auzit,
Suflând în focuri stinse,-n gemuri reci,
Oriunde a fost ger și-a viscolit…

De îți e cald acum și îți e bine,
De poți să ții în mâini o jucărie,
E pentru că un înger, lângă tine,
Ajunse iar, la ceas de bucurie…

Și tu, ca orice suflet, te-ai născut
A doua oară,-n ieslea cea curată,
Când mama ta în brațe te-a ținut
Și ți-a cântat colinde de-altădată…