Sus pe cer stă atârnată Luna
Legănându-se pe bolta înstelată,
Cu razele-i de aur ea ne cată
Să ne-ncânte cu lumina.

Ea pășește-agale printre stele
Numărându-le pe toate, una-câte-una
Și împărțind prinre ele lumina.
Le rostește numele cu durere

A celor ce cad cu zgomot pe pământ
Încărcate de păcate se zdrobesc,
De planetele ce-n cale întâlnesc.

Stele căzătoare ce mor fumegând
Își cată sălașuln undeva, în Mare
Să plângă cu amar a lor durere.