M-asteapta iarna s-o cutreier,
se-aseaza alb, pe frunte-un greier,
si canta iarasi, dulce-amar,
un mar uitat in buzunar....

de-ar fi sa pot cuprinde vise,
as desena si legi nescrise
ar carmui, inalte, stari....
dar pan-atunci plutesc pe mari...

asteapta-ma la ceas de seara,
cand vinovata, mica gara,
ne-o mai ascunde inc-odat'
si va rescrie alt pacat...

de ce ma stii, de ce ti-s toamna
cand fericirea stele toarna
din candelabre de argint?
de ce iubim? de ce nu mint?

o, da, raspunsuri au sa vina...
si vor cadea, pe rand in tina....
le voi zambi cum fac mereu,
si imi vei fi, iar, Dumnezeu...