Pot să te bat la cap cu o mie de povești
Tu tot cum vrei, tu tot cum ești
La fel cu pleoapa coborând pe ochișori
Mă lași să te doresc fără să-mi dai fiori

Mai slab ca la-nceput n-am fost
Și nici înlănțuind iubirea fără rost
Tu tot cum vrei ori cum ai fost
Îți despletesti pornirile din amintirile ce au fost

Credeam atunci, credeam că ești
O prea frumoasă din povești
O ceea ce se naște din visele-mi acute
Ce-mi lasă-n fiecare colț din inimă, cute

M-aștepți să cad întru ispita ce-ți grăiește
N-auzi strigarea-mi ce mintea-ți învălmășește
Tu tot de neclintit rămâi între iubirile cochete
Ce mi se înlănțuie în gând înnabușind pornirile-mi bete

Ai glasul înnecat în ochii îmbibați în șoapte
Ce aleargă în jurul tău, doar amețindu-te în noapte
Tu știi ce vrei, tu știi ce poți
Să intrii când pricep, să ieși când nu înțeleg

Hai stai o clipă-n mintea mea năucă
Mai reazămă-te în iubirea mea pierdută
Să-mi mai surâzi și să alungi prigoana sorții
Ce așteaptă zbuciumată-n pragul nopții

Tot întrebând dacă mai e, de mai durează
Când glasul sufletului meu suspină și oftează
Străin mă crede de iubirea noastră tristă
Iar înfingând gheara uitării, trăgându-mă în prispă

Din când în când aducemi-aș aminte
De numele tău ce-l scrijeleam în două cuvinte
Trecut-au zilele de iubire și visele ce completau în noapte
La încercata nesăbuință, amara continuare

Mai slab ca în trecut nicicând n-am fost
Orbit să strâng speranțele ce cad în jos
Tu tot așa cum ești mă înlături când privești
Alcătuind în fugă esența vie din povești