poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-13 | |
poezie scriu mai ales foarte de dimineață
tot timpul la birou și direct la computer rar mai scriu de mână dar nu în trenuri sau pe bănci scriu tot la birou când simt că nu sunt în stare să tastez atât de repede pe cum aș gândi pe foaie pot face prescurtări tăia linia dreaptă peste cuvinte îmi dă un fior aparte și mai ales îmi place să iau pauza de haos să desenez cercuri pe care apoi le umplu cu alte cercuri până se colorează toată pagina în rest sunt alt om în bucătărie sau dacă plec de acasă uit acest obicei când mă întorc însă nici nu mă dezbrac bine de haine nici nu pun umbrela în cuier intru cu ea așa udă să deschid monitorul până se încarcă deja am un ness lângă mine tot bagajul cu iubiri la îndemână geamul închis liniștea iese din podea așa este o femeia singură o bluză fină transparentă prin care se văd sfârcurile și prin care frigul trece nestingherit șira spinării mai mult o cale ferată o îndeletnicire ciudată îmi place să-mi așez șinele pe piele să pulseze în loc de vene prin ele trăiesc nu lipsesc din decorul pereților mei chiar dacă ei acum nu sunt decât simple celule care-mi acoperă viața moartea și toate trăirile mi-aș face o cafea cu aromă de hel cred că-mi amintește de tine și liniștea ta ce copil erai dimineața când cereai o ciocolată caldă și apoi cafeaua miraculoasă am început să înțeleg atunci că nu e greu să trăim atât de aproape îți vine să crezi că mii de kilometri s-au estompat între trupurile noastre topindu-se într-o transpirație divină ce n-o vom mai simți prea curând vor trece iar secole lupte barbare telefoane mailuri de despărțire se vor schimba liniile tectonice vor veni poate alte ființe pe terra să ne ia locul vom trăi prin ele ne vom căuta și atunci demenți cu sângele la vedere tot mai în larg tot mai în larg văd fericirea din lăuntrul meu o poți bea pe loc nu te vei duce la fund sau poate da nimeni nu știe pentru că nimeni nu a dezgropat-o mai departe mai departe ce se va întâmpla vei pleca într-o bună zi cu geamantanul bej plin de cămași și tristeți cu înger cu tot îngerul meu e un înger bătrân nu-i e frică să plece cu noaptea-n cap își ia medicamentele prescrise la timp este cam friguros dar are un pulover pe gât mai mereu are o voce fericită îți poți da seama imediat dacă îl întrebi cât e ceasul nu se uită la mână și nici nu se deschide la cămașă să asculte ticăitul inimii care dă ora exactă pur și simplu se uită în ochii tăi și spune exact „este ora când trebuie să fii fericit” nu, nu are un robot care răspunde standard ca pe site-ul acela „de vorbă cu Dumnezeu” ține un jurnal al zilelor imposibil de trăit subtil și foarte metaforizat deformează realitatea într-o secundă și spune că însemnările lui sunt povești pentru copii să nu crezi în ele să crezi doar în trupul care-ți plimbă inima sau în inima care-ți plimbă trupul uneori prin el se vede un soare ca o cireașă bine coaptă atunci este incapabil să mai spună ceva pur și simplu stă să fie atins ca un exponat rar dintr-un muzeu parizian știi că nu ai voie să atingi scrie explicit „nu atingeți” și totuși o fac i-am atins gura, obrajii ceasul a stat brusc mi-a crescut o carapace în care m-am ghemuit cu atât m-am ales cu o cameră plină de surprize pe care ți-o dau azi și ție în ea locuiesc eu și câteva pisici iluzorii ba vii, ba moarte depinde cum privești lucrurile
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate