Am construit o casă zidind tot ce aveam,
Un vers sau o speranță, fotografii cu tine,
Dar am uitat să-i fac o ușă sau un geam
Iar azi nu poți intra să te adorm cu mine.

Captiv în casa mea voi fi ca-ntr-o arenă,
Fără toreadori și fără spectatori,
Un taur ce se luptă cu puful dintr-o pernă
Împrăștiindu-l noaptea cu ură până-n zori.

Prin coșul de la sobă privesc un cer pustiu
Nu văd măcar o stea să-mi spună noapte bună
Mă amăgesc din nou că nu e prea târziu
Iar în această noapte va fi și lună plină.

Sau poate tu vei sparge acum aceste ziduri
Și vei urca în patul cu pernele din puf,
Acolo unde ieri prin albele cearșafuri
Credeam că mă așteaptă întâiul tău sărut.