poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-11 | |
Credeam că am puterea să plec,
să iert și să mă iert, să-mi târâi amintirea ta prin iad, dar stau ca un tablou înmărmurit de timp. Mă plac și mă complac în jale și-n dureri meschine, ignor voit durerea, mi-e rău de noi, mi-e prea mult rău de tine. Permit să uit frecvent, lucidă fiind, că tot ce întreprind nu-i bine. Dar ce să fac? Mă bântui trist cu aroganța ta și mult prea rar îmi amintesc că eu nu sunt.Exist! Îmi mutilez dorința de a trăi cu tine și nu mai pot răbda la infinit, Scrâșnesc din dinți și totuși tolerez, nemărginind durerea. Profiți. Mereu mă simți, mereu mă scoți din minți, sunt curva Sufletelor sfinți! Nu pot să-dur teroarea, Tu râzi- e tot ce poți să faci. Duhnești de mă trăsnești cu ură, de prostie îți pute gura! (dar râzi) Cât poți să râzi, râzi bine?! Amar râd eu de mine, curg lacrimi printre dinți. Mă prinzi cu nesimțire și-mi gâtui des voința când vreau să fug. Þi-aș gâtui trecutul să poți uita de mine, Dar lupt fără putere deși avidă nu-s de tine. Atunci ce am, ce vreau în lumea ta?! Stiu. Abia acum știu bine, mă vreau pe mine! Mă zbat să-ngrop durerea și sap adânc în mine, vreau s-o ascund temeinic, dar sap și dau de tine, Zadarnică dorință! Mă lepăd de chipu-ți ce-mi bântuie prezentul și-abia acum văd clar: E mort destinul nostru demult și totu-i în zadar! Prea plin îmi e pustiul de noi, m-am săturat de mine și de tine, ucide-mă încet! (e tot ce-ți cer) Îți multumesc, de îmi permiți (ironic îți zâmbesc) un privilegiu rar îmi este dat să văd, cum tu te-ai transformat din jumătatea mea, în inger ș-un chip grotesc mă vede-n suflet. (din prea mult zel l-ai însușit pe veci) Tu ești coșmarul meu și vrei să mă atingi. Brusc simt cum mă învolbur și-mi ies prea repede din minți. Ha, ha, ce nebunie, să-nebunesc de dragul unui demon Iar tu te crezi un înger cu har Dumnezeiesc. E trist trecutul nostru și-ajung să mă detest eu încă te iubesc. M-am săturat de mine și de tine, ucide-mă încet! (e tot ce îmi doresc) Mă minți. De ce mă minți? Din dragoste de bine te-aș fereca în pântece de sfinți, să-ți scoată tot veninul și furia cu care mă alinți, Urât mai minți! Zâmbește-mi cu surâsul tău deștept dar n-ai s-auzi decât: ucide-mă încet! (e ceea ce-ți dorești) Cu umilință mă retrag din tine definitiv și de-mi permiți, și de nu îmi permiți, prietenește am să-ți adresez un sfat: Mai spală-te în suflet și pe dinți, miroși prea tare a păcat și mă ucizi!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate