în câteva ore nu apreciezi distanța de la mâna ta la mâna mea
hainele respiră singure în timp ce somnul tânjește liber printre cearșafuri
și ne ascundem
în spatele patului e spațiul unde se pierd cele mai nebănuite lucruri
cerceii și bonurile de la magazinul din intersecție
de unde cumpăr țigări și apă
acolo ne ținem strâns și nu intră nimeni nici măcar pânza de păianjen din jurul becului
camera asta cu miros de fructe și geluri de duș
camera în care e întuneric intrăm aproape pe furiș iar câinele latră și simte balansul celor mai mici pietre sub picioare străine
e aproape un vis din care uiți să te trezești dimineața și-l porți cu tine
până la prima stradă unde îți aprinzi o țigară
privești înapoi și ți se pune un ghimpe între coaste respiri adânc până simți cum trece golul se umple cu altă zi în care lipsa e doar o poveste de adormit copiii
sunt numai câteva ore și pacea asta surdă și goală care îmi intră în gât
un fel de sugiț abținut mă sfărâmă și crește prin vene ca o iedere bătrână
sparge înăuntru mai întâi inima o dezvirginare târzie cu tentacule aspre și reci o sepie în orgasm și mâinile care știu abia acum să mângâie mai întâi fața și buzele și trecerea dincolo de furnicături unde fiecare respirație e încă o șansă de apropiere