E ora de amiază,
Maiestuos,
Azurul se înclină
Spre Mare,
Cu trupul său de Lumină
Vibrând de iubire .
Din Înalt, când se aruncă,
Îndrăgostite valuri
I se supun ca la poruncă.

Și blând ca zefirul
Ce-adie pe undă,
Cu blândețea iubirii adânci
Le inundă.

Aici, la Þărm
Unde Necuprinsul albastru începe,
Iubirea dansează liberă
Pe puntea valurilor.

Aici, unde nimbul Soarelui
De crestele valurilor s-a spart,
Împrăștiind pulberi de aur,
Aici, îndrăgostiții dansează
Pe oglinzile valurilor
De nimeni, nimeni, tulburați.