Pe stradă
În plină veselie se plimbă o fată
În colț de stradă
Se aruncă mărunții la o sărmană.

La fântâna cea veche
Cu țășnitorii pereche
Se împing copiii-n apă
Unul plânge din suspină
Dar lumea, nu-i ia în seamă.
Un tânăr aruncă chiștocul pe jos.
Pe un rest de foaie
Cu cuvinte tipărite ca-n ziare
Oare de ce a aruncat-o?
În loc să o stingă frumos
La coșul de gunoi de lângă stâlpul cu neon?
Totul se oprește
Și rămâne așa,
La un moment dat
Totul e înghețat.
Și trece un înger printre ei.
Cu lacrimile-i curgând
Cu mâna-i ștergând
Oameni-i atingând
Câte un zâmbet dărui
Și pe cer, din norii scriind:
„Fă tu viața mai bună!”
Și cu ochii mari și albaștri.
Un suflet curat
Nu a înghețat...
Zărește îngerul
Cu înțelepciune matură
Varsă lacrimi pentru cei ce nu-l văd,
Pe acel înger blând și fioros,
Luminat și călduros.
De ce nu-și ascultă oameni inima?
Ori îngerul ce-i păzește?
Doar dorințele trupești
Și drăcușorul ce-i ispitește?

De ce pe timp ce trece
Cerșitoarea tot mai puțin primește?
De ce pe timp ce trece
Omul tot mai mult îmbătrânește?
Oare mai sunt oameni
Care din cănd în cănd se opresc?
Pe căte unul să-l consolideze.
Mai arde lumina în lămpaș?
Mai sunt speranțe?
Pentru o viașă mai bună...
Șanse, am primit.
Le ignorăm?