Când în sute de limbii ai vrea să-i spui,
Că o iubești, dar n-ai niciun cuvânt
Rămân cu gura deschisă,
Căci vreau să-ți zic.

Măcar un cuvânt
Dar rămân cu zâmbetul.
Și las, sclipirea din ochii mei
Să-ți povesteasca al meu cuvânt

Cu a ta privire m-ai amăgit
Iar zâmbetul tău m-a fermecat.
Tu ești rostul meu
Tu ești sclipirea din ochii mei.

Tu ești
Zâmbetul...
Ce-mi stă pe buze mereu
Tu ești lumina, care-mi deschide ochii.

În fiecare dimineață
Tu ești mireasma proaspătă de rouă .
De pe iarbă, ce mă face să ies din casă
În fiecare dimineață!

Tu ești
Ceea ce-mi lipsește
Tu ești
Figura ce mi se potrivește.