Părea că timiditatea te stăpânea.
Nu era așa.
Te-am invadat în goliciunea pasiunilor,
ți-am dat la o parte privirea.
Sclipiri și imagini pe întinsul retinei, arătau altceva.
Erai hotărât să rupi încleștarea pătrunsă în porii
ce asudau de dorințe.
Mâinile-ți, avide să pipăie nudul închipuit, tremurau.
Ochii fixau strălucirea evaporată-n cristale de foc,
înspre smarldul ochilor mei. Mă ardeau, hipnotizau.
Gura-ți întredeschisă, buzele arcade tot mai aproape
de buzele mele, ademeneau.
Fiorii primei atingeri invadau celulele cărnii,
poemul iubirii încătușat de păcat, zămislea prima simfonie.
Viorile inimii în crescendo, promulgau descătușarea,
talazul înspumat al furtunii, înspre țărm iertare cerea, pasiunii.
Erai tu, un talaz aruncat în vâltoarea iubirii,
menestrel ce-ți recitai din poem.







29 noiembrie 2009