poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-29 | |
Prima parte
Tânjesc ca pasărea după lumină Atunci când mă muncesc și sânger Atunci când dedesubt de Tine Eu piatra greu o zdrobesc Stau cu picioarele în apa din care, Cu greu și scârbă bem Încerc să sparg piatra de bronz Cu cazma și cu cuiul Și de atât lovit Simt că brațu-mi arde Îmi e foame și aud tic-tac-ul, Aud scârțâit Las cazma din mână și fug Aud neclar vagoane Ce duc grămezi de piatră Ele au scăpat, acum urcă, De infernul întunecat Și de atâta alergat Ajung în drept cu hogeagul Ce face legătura Cu mina și natura. Am reușit să-nving și azi moartea neagră Am ieșit încă odată mândru din piatră Simt pietriș în gură, provenit din apă Îmi e foame și dor de apele de acasă Ajuns acasă caut mult gătita masă Caut ca un orb o găleată de apă Aștept pâinea ce munții îmi oferă Și aștept să cadă soarele ca să apară luna Ca brațul și piciorul să mi-l odihnesc Sincer, nu aș vrea să vină ziua N-aș vrea să intru în mina Din care, s-ar putea să nu mai ies. Sunt viu când ies Și trist când mă cobor, Dar tre* să intru Piatra m-așteaptă, mă cheamă Iau cazma și lovesc în piatră Care cu greu se sfarmă Și cu mâna-nsângerată Trag piatra în sacul care așteaptă Să fie dus pe șină Până la mașină. Am rămas singur în recea vizuină Parcă uitat în mină Tânjesc după lumină Te-nchipui, te caut pe Tine Ești visul meu care îmi dă putere Și aș vrea să fii aici lângă mine. Deodată tăcerea se rupe de un zgomot E zgomotul unui drum de apă Care vine ca un taur sălbatic C-atunci când se adapă Mă urmărește un timp, ca pe un vânat Se uită dacă eu sunt omul cel căutat Mă vede și încearcă să mă doboare Trece de mine, trece de șină Răstoarnă vagoane Și ajunge la mașină O sparge și apa iese afară Aș îngenunchia și m-aș ruga, Dar apa crește Aerul se oprește Mă înspăimânt, dar nu mă dau bătut Aud bătaia de tic-tac Pe care am auzit-o De o jumătate de veac Aud scârțâit, coboară liftul Mă grăbesc să înot să ajung la hogeag, Dar aud din nou scârțâit Aud strigând "E prea târziu! Apa a invadat hogeagul" Ce face legătura Cu mina și natura. 13.05.2004
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate