poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-23 | |
Calea Lactee e un loc din care privesc cerul
mărul de la drum pădurea eu pot oricând să ajung până acolo nimeni nu mă întreabă unde plec de acasă cât timp pielea mea are un tatuaj cu o iguană am dormit într-o frunză de măr trei luni toamna m-a găsit acolo și nu mi-a spus nimic în liniștea satului nimeni nu spune nimic picurii de lapte se împrăștie dimineața pe drum dacă nu-i linge nicio pisică se transformă în stele de asta la bunicul cerul era plin mai multe ca la oraș și mai aurii bunicul îmi spunea că erau suflete care dormeau n-am înțeles limba pe care-o vorbea decât mult mai târziu Calea Lactee e casa mea dintotdeauna acolo mi-am lăsat dinții de lapte, câteva lacrimi șterse pe furiș și două trei bătăi de inimă mai aparte ca un scârțâit de ușă medicul spune că nu-i nicio problemă aș vrea uneori s-o împart poate copiilor de la bloc, vrăbiilor câteva stele să le țină de urât sau ție, mai ales ție atunci când mi-am tăiat degetul cu o seceră și știam cât te doare ți-am dat o cariocă să nu-i spui mamei că inima îmi bătea în palmă lumea era mică ca un glob de cristal din care țâșneau bule nimeni nu voia să citească în el viitorul e atâta liniște în podul bunicului ca într-un fagure de miere din care fug amintiri ca niște albine uriașe spre tâmpla lipită de aura somnoroasă a sfântului.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate