Fură-i cuiva oboseala ta nebună
sau geme că tranzitezi sunetul
cu respirația ta umbra ce stă fermă
în fața unui port de teamă
acel mit transcendental
ca și când ar fi fost un albastru forțat
sau cineva fără abandon
care nu știe că plânsetul poeților
e doar poezie.
Poezie furată bătrânului porții
furată ramei vâslașului
roții ultimului car
sau plânset de mătură
unde înflorea amatorul nemișcat
de tulburări agonice ale declinului
eu sunt apa ce îngenunchează
înaintea muntelui iubirii tale.