Zăpada trupului să-ți sorb, mi-e ultima dorință,
Dar știu că acest vis al meu, a fost a mea sentință
Și ochii-ți de pământ nebun, frumosul meu blestem,
De care-adesea m-am temut și totuși îl mai chem.

Vreau să sărut suspinul tău și să-l păstrez în mine,
La fel cum toată viața mea, o vei purta în tine.
Făptură neagră cu chip alb, lasă-ți durerea mie
Și-ntreagă fericirea mea, de-acum a ta să fie.