Flori de castan

Afară clopoțesc argint colinde,
Castanii parcă au întinerit
Iar fulgi de nea, câți nu-i mai poți cuprinde,
Sărută-n treacăt geamul aburit.

Pe masă vinul stă în căni, fierbinte,
Și-așteaptă musafirii ce-or veni
Să depene aducerile-aminte
Ori planuri care au a se-mplini.

Azi va fi o nouă sărbătoare;
De numărul amicilor “golani”
Veniți să spună gazdei “la mulți ani”
Odaia fi-va neîncăpătoare.

Câți ani adună? E doar secretul ei.
Ce rost să numeri clipele ori anii?
Va cântări doar amintirea clipei
La vremea când se scutură castanii.