poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-13 | |
Uneori și Divinul își reia revanșa
POEM ÎNVIGORANT Prea omenească, mocirla se-ntinde de-afară până-n casă, din stradă drept pe suflet. Nu-mi strig durerea înfrântei iubiri. Ea nu mă doboară nevrând s-o mai știu. Prin pământ sângerez, prin cer uit să-mi revin, încât mă simt lovit de nepăsare în plex. Ce caut fără un om, când ceilalți se-alină?!... Cum s-admir frumosul, când nu se înclină?!... Uneori și Divinul își reia revanșa, de-i dă omului trist alt suflet la termen fără scadență... CÃDERE LIBER CONSIMÞITÃ Lovit de visul iubirii ca un pieton distrat, cad și mor în fața ta. Cerul, apă vie, îmi trimite râuri spre limane - mie, dintr-o mie... Marea apă moartă n-o să-mi mai ascundă din vederea gata secerată calomfirul tău - roz-dalba față. Ochii tari în adânciri printre stamine urcă sacadat durerile din albii. Precum valul părul tău apucă-n repede bulbon păstrăvi, vidre și elani de mă antrenează și pe mine peste-obstacole sau... prag. Ca s-ajung zefirul apei tale-n dragoste, susură-mi te rog cum să pregătesc descântarea învierii mele nesperate!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate