M-am dus atunci sa ma internez
La Obregia
Ploua ingrozitor si era frig in Bucuresti
Si nu aveam alta solutie pentru ca trecusera deja 4 zile de cand nu ma oprisem nici ziua si nici noaptea din plans
Vecinii exasperasera si nu ma puteam opri
Au chemat si politia pentru ca plangeam prea tare si nu puteau dormi
Politia a venit dar nu le-am putut explica mare lucru si oricum s-au induiosat
Eram trasa la fata si ma zgaltaiam din tot corpul meu slabit
m-am dus atunci sa ma internez
La Obregia
Nu se vedea nici un petic de cer si ploua fara noima si era cel mai rece octombrie pe care-l traisem
La spital doctorita sefa m-a recunoscut de cand mergeam in practica acolo
i-am spus doar ca o rog sa ma ajute cam atat am reusit sa articulez
cand am intrat skizofrenicii erau foarte tulburati si zgomotosi si violenti erau in crize
ramasese spitalul fara medicamente in acea zi
si usile de lemn dar si cele de gratii se zguduiau
la fel ma zguduiam si eu
si unii plangeau altii injurau altii se bateau altii aruncau cu scaune si mese in partenerii de celula
era haosul perfect inconstient
era haosul authentic nedureros pentru ei
se simteau cred bine se exprimau asa cum erau ei
si eu plangeam cot la cot cu unii din ei cand am intrat
asistentele erau rosii la fata si asistentii vlaguiti
aveau lanturi si sfori in mana
si eu plangeam cot la cot cu ei
si cand m-au auzit si vazut prin geamurile usilor sau printre gratii
s-au linistit rand pe rand
eram un planset nou pesemne
tot ce i-am putut spune doamnei doctor a fost ca o rog sa ma ajute
Miruna hai sa stam putin de vorba in biroul meu tu nu esti bolnava
si plangeam in linistea care se asternuse
si rasunam in incaperile acelea ravasite
(poate ar trebui sa renunt la istoria mea bolnava si sa trec la istoria plansului meu)
nu au vrut sa ma interneze nu m-au inteles nici macar o pastila nu mi-au dat afara de aspirina aceea amarata careia ei i-au zis litcortexiana.