Măsor clipe în fumuri de țigară,

stau și măsor în aburi de cafea amară,

măsor timpul în mângâieri arzânde,

măsor timpul în rănile-mi profunde

și văd cu fiecare clipă ce-a trecut

cam cât din tot ce-am vrut am și avut.

Privind în urmă la ce mi-a mai rămas

sunt buzunare arse de ce-am trăit mai pătimaș

La ce a fost și ce-aș fi vrut să fie

mă tot gândesc scriind pe o hârtie

cuvinte înțelese doar de resemnați

de cei ce s-au lăsat de vise sfârtecați

de cei ce au dat tot și au sfârșit uitați.

Privind în gol prin fumul de țigară

mai sorb o gură din cafeaua-amară.