poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-07 | |
Cu palmele goale adun dimineți pline de floarea soarelui
Mă arde trupul tău învelit în cenușa timpului Urc încă o treaptă dar cad în dezmăț în singura clipă cerută Descopăr că am trăit în alte secole alături de floarea soarelui Ascund râsul în albastru ca să mă pot întoarce la tropotul cailor Roșul, alb sau gri sunt doar semne pentru trupul tău învelit în floarea soarelui Simt universul care se rupe în două ca să-ți caute o vină într-o altă depresie Gânduri aruncate în ocean se întâlnesc cu puncte și virgule pe plajă Spre bucuria mea am găsit pătrate legănate de mâini care adunau floarea soarelui Am vrut să plâng, dar mi-am adus aminte de ocean de virgule și de trupul tău Înainte de toate am deschis o carte de rugăciuni și fără să vreau m-am născut În acel univers abstract mă legănau acele mâini neobișnuite să adormă un prunc O altă pledoarie se încheie vântul îmi șuieră prin păr, dar totuși am timp să aleg Între ochi care privesc sau ploi care o să vină rămân doar palmele mele Doar o ambiție renunță la cuvintele spuse îndărătnic la teamă și poate chiar la vise Mă doare palma și temnița ce ascunde iubirea mea pentru floarea soarelui Închid ochii ca să parcurg dimineți învelite în albastru care vor să dureze Printre picături de lacrimi sau de ploaie recunosc că nu știu cine sunt Într-o lume legată de mâini am promis unui timp că aștept Probabil iubesc oceanul virgulele trupul tău chiar și văntul, dar eu sunt FLOAREA SOARELUI poți să mă ții în mâini. Cu palmele goale adun dimineți pline de floarea soarelui Mă arde trupul tău învelit în cenușa timpului Urc încă o treaptă dar cad în dezmăț în singura clipă cerută Descopăr că am trăit în alte secole alături de floarea soarelui Ascund râsul în albastru ca să mă pot întoarce la tropotul cailor Roșul, alb sau gri sunt doar semne pentru trupul tău învelit în floarea soarelui Simt universul care se rupe în două ca să-ți caute o vină într-o altă depresie Gânduri aruncate în ocean se întâlnesc cu puncte și virgule pe plajă Spre bucuria mea am găsit pătrate legănate de mâini care adunau floarea soarelui Am vrut să plâng, dar mi-am adus aminte de ocean de virgule și de trupul tău Înainte de toate am deschis o carte de rugăciuni și fără să vreau m-am născut În acel univers abstract mă legănau acele mâini neobișnuite să adormă un prunc O altă pledoarie se încheie vântul îmi șuieră prin păr, dar totuși am timp să aleg Între ochi care privesc sau ploi care o să vină rămân doar palmele mele Doar o ambiție renunță la cuvintele spuse îndărătnic la teamă și poate chiar la vise Mă doare palma și temnița ce ascunde iubirea mea pentru floarea soarelui Închid ochii ca să parcurg dimineți învelite în albastru care vor să dureze Printre picături de lacrimi sau de ploaie recunosc că nu știu cine sunt Într-o lume legată de mâini am promis unui timp că aștept Probabil iubesc oceanul virgulele trupul tău chiar și văntul, dar eu sunt FLOAREA SOARELUI poți să mă ții în mâini. Cu palmele goale adun dimineți pline de floarea soarelui Mă arde trupul tău învelit în cenușa timpului Urc încă o treaptă dar cad în dezmăț în singura clipă cerută Descopăr că am trăit în alte secole alături de floarea soarelui Ascund râsul în albastru ca să mă pot întoarce la tropotul cailor Roșul, alb sau gri sunt doar semne pentru trupul tău învelit în floarea soarelui Simt universul care se rupe în două ca să-ți caute o vină într-o altă depresie Gânduri aruncate în ocean se întâlnesc cu puncte și virgule pe plajă Spre bucuria mea am găsit pătrate legănate de mâini care adunau floarea soarelui Am vrut să plâng, dar mi-am adus aminte de ocean de virgule și de trupul tău Înainte de toate am deschis o carte de rugăciuni și fără să vreau m-am născut În acel univers abstract mă legănau acele mâini neobișnuite să adormă un prunc O altă pledoarie se încheie vântul îmi șuieră prin păr, dar totuși am timp să aleg Între ochi care privesc sau ploi care o să vină rămân doar palmele mele Doar o ambiție renunță la cuvintele spuse îndărătnic la teamă și poate chiar la vise Mă doare palma și temnița ce ascunde iubirea mea pentru floarea soarelui Închid ochii ca să parcurg dimineți învelite în albastru care vor să dureze Printre picături de lacrimi sau de ploaie recunosc că nu știu cine sunt Într-o lume legată de mâini am promis unui timp că aștept Probabil iubesc oceanul virgulele trupul tău chiar și văntul, dar eu sunt FLOAREA SOARELUI poți să mă ții în mâini. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate