poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-07 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Ah, spuneai, cum mă inspiră arborele, ale cărui
foi sunt bronhiile unui stâng (sau drept) plămân de om! Ah, spuneam, e-amărăciunea (sau dulceața) mea, să-ți dărui numai umbra unui pom! Ah, spuneai, spuneai, îs toată verde aer ce-l inspiră, făr' de-a-l mirosi, copacul, ca un dezumflat pulmon! Ah, spuneam, spuneam, te uită cum se zbate și expiră un copac mutat în iarnă ca, pe-o plajă, un salmon! * Și-ntr-o scorbură intrarăm, ca-ntr-o humedă cavernă, clară ca-n radioscopii; arobrii stăteau în glacii, ca soldații-ntr-o hivernă, priivind în somnul nostru, limpede, ca de copii. Ci visam de arbori falnici, căror' le vorbeam cu sire, salutându-i, de-ndeparte, cu adânci păreri de rău; pe când fiecare frunză depunea mărturisire pentru arborele său. Iară eu țineam pre palme un copaciu, ca cum Domnul, între-ai Lui coconi, mai ține Monastirea-dintr-un-Lemn, cunoscând, atunci, că moartea e aidoma cu somnul, apa cărui' curge făr' de zgomot, ca un untdelemn.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate