Și de-ai vedea-o prin vitrajul
unui tramvai cu clopoței
neglasnici, deși ia virajul,
că numele, pe geam, al ei:
M a r i a

și-l scrie, ca apoi să lase
asupră-i galbena perdea,
în semn că în tramvaiul 6
'n primejdie, se află ea:
M a r i a

pe când, prin orb geamlâc și tablă
căci ușile încuiate i-s,
ai auzi cântări de nablă
ca dintr-un fel de paraclis:
M a r i a

tu nu intra-n jandarmeria
din colț, ci ia-te după el
chemând, postum și fără țel,
dar tot mai plin de zel:
M a r i a