poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-05 | |
Fara ce-ai fost…
Nu mai simt nimic si nu mai stiu de tine Cuvinte fara vina nu mi spun ca e bine Te-am asteptat poate prea mult Nu am stiut sa te ascult, Sa te vad si sa-ti sarut buzele Dar lumea vorbeste ca ele Sunt de vina in tot ceea ce faci In inima, in trup, mie-mi sunt dragi Si incerc sa-mi acopar chipul cu umbre Sa nu ma mai stiu cu ginduri sumbre Fara iubire nu as mai trai, Dar fara ce-ai fost nici eu nu as sti Ca am existat in lumea de vise Si ca aceste versuri nu ar mai fi scrise. Fiinta nascuta in rai, cu sufletu-n pamant Nu vei stii niciodata cine sunt Cum voi trai si ce o sa vreau sa fac Unde pot ajunge cu gindul meu drag, Cum am putut sa te iubesc Ca un piedestal ceresc Ce tine - lumina deasupra Poate mai mult decit viata mea. Iubirea mea e unda patrunzatoare Patrunde in suflet, e mare; Dar tu esti ceva mai mult Ca o treapta mai sus Si sunt prea mic ca sa ajung la tine Sau e nepasarea prea mica in mine. Nu as stii ce sa mai spun acum Din ochi imi cad lacrimi, iar din inima scrum. Fara ce ai fi fost pentru mine Nimic nu mai e bine, nu mai sunt linga tine Si merg spre absolut, spre nor, acela e locul in care vreau sa mor. In trecere Scurta sedere avem printre lume Scurta, frumoasa se spune, Dar nu stiu ce sa spun Ca nimic nu mi se pare acum Ieri eram mai mic si nu stiam de viata, Dar astazi privesc-nainte si e ceata Si daca ma gindesc nici lacrimi nu mai sunt Ca aveam pe mama si pe tata si au pierit Intre cei drepti merg toti cu iubire Si inainte nu-i decit despartire De lume, de flori, de gandire Si e frig… si lumea e mare Nu stii cand traiesti si-ti dispare O lume frumoasa in care Ai fost risipit si n-ai privit in zare. Mult nu poti face oricit ai incerca Si ti se pare prea scurta trecerea Prin viata, spre moarte suntem A trai e poate un blestem Dar ce am gresit sa induram atat, Ce vina avem?… ma simt nedorit! Te nasti si cresti ca sa gandesti Cunosti, inveti si iubesti Si incepi sa te stingi cu timpul Ca o frunza atunci cand bate vantul. Mi-e frica de viata mai rau ca de moarte Mi-e teama sa sufar de suflete desarte Prin prizma sufletului nu pot sa nu iubesc Dar inima ma-nteapa si… dezamagesc. Multe vise ai si multe credinte, Multe iluzii si multe dorinte, Dar putine implinirii Din tot ce-ti propui, Putine cuceriri. Melodii de lebede mute Si un curcubeu incolor Mii de vise-ntrerupte Simt cum in fiecare zi mor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate