poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-04 | |
Sunt fiinta nascuta din Noaptea
ce-ntuneca cerul, ascunde Soarele ma saruta cu buze de haos ordona Luceafarului sa se stinga pentru mine de voi vrea. Urmand Soarele, eterna mea iubire, Odata cu caderea serii, ma apropii de lumina ta, dar te pierd ca-n alte dati. Imparteam, demult, acelasi cer, acum, blestemati sa fim despartiti. Doar o privire de-a ta si stralucesc mai puternic, tristul destin ce-l impartim. Oamenii isi indreapta ochii catre cer, in fiece noapte inaltandu-mi rugi. Nu va lasati inimile in stralucirea mea de-argint, nici un zeu nu a ales sa ma salveze. Dansez cu valurile, deschizand drumul de lumina pe mare. Dorintele se ridica de pe pamant, si umplu cerul noptii cate una pentru fiece stea stinsa. Stand singura in sfera mea infinita, mi-aduc aminte de vremea cand ma-ncalzeai cu raze de foc etern, cand te mangaiam cu luciri fantomatice. Doar o-ntrebare ramane fara raspuns: iti este dor de-ntunecimea mea atat cat mi-e mie de dor de lumina ta?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate